De la început trebuie să spun că nu am nimic cu oamenii sărmani. Adică nu sunt lipsit de compasiune pentru semenii noştri care sunt săraci.
Am umblat ieri prin oraş şi m-am lovit la toate intersecţiile semaforizate și pe toate trotuarele numai de milogi. Care mai de care mai amărâţi şi mai ciungi. M-am săturat ! Nu mai poţi să mănânci o napolitană în maşină că vine un puradel de ţigan cu o faţă de milog şi se lipeşte cu mucii de geamul din dreapta, bălind de poftă pe vopseaua ta…
Ce dracu, îi dai la unu, la doi.. Dar până la urmă rămâi fără napolitane şi flămând, de mila lor.
Bă şi au nişte feţe, zici că sunt antrenaţi să milogească…
Poate să zică lumea ce o vrea, că sunt insensibil, că nu am compasiune etc., DAR nu sunt vinovat pentru că muncesc, în loc să stau acasă şi să fac copii. Nu îmi pare rău pentru că părinţii mei au muncit pentru ca să poată să îmi ofere o educaţie în loc să se facă zilnic mangă. M-am săturat să mă simt vinovat pentru că îmi permit să îmi cumpăr lucruri pe care alţii nu le au, dar vă asigur că nu le-am plătit cu bani furaţi. Ştiu că sunt mulţi oameni amărâţi. Pe mulţi i-am ajutat, dar sigur nu pot să îi ajut pe toţi. Şi în plus, nu e problema mea !!! De aia plătesc taxe, ca să aibă statul grijă și de ăștia !!!
În plus, le dai bani, iar banii ajung la părinţii lor beţivi sau la şmecherii care le iau “chiria” pe intersecţie. Deci oricum ai face-o, întreţii un viciu.
Vorbeam cu un prieten de-al meu, primar într-o localitate de lângă Braşov. E la primul mandat şi a vrut să facă bine şi i-a trecut pe toţi ţiganii pe listele de ajutoare sociale de la Primărie. Totul ok. Numai că legea spune că le dai bani numai dacă fac nişte ore de muncă.
N-ai să vezi !!! Când au auzit că trebuie să şi muncească n-au mai dat pe acolo.
Probabil aşteaptă campania electorală. Atunci o duc ei cel mai bine.
Am stat şi i-am analizat. Traficul era infernal, am avut timp să îi şi clasific în mai multe grupe:
1. Puradeii. Copii de ţigan până în zece ani, cu feţe predestinate. Ochii mari şi umezi. Se mai folosesc şi de pui de câine, pisică etc. (în caz că nu te impresionează moaca lor, măcar cea a animalului…).
Te abordează cu întrebarea : “îmi dai şi mie şefu zece mii să-iau şi eu ceva de mâncare ?”.
Moment în care ţi se rupe inima de milă. Începi şi te gândeşti că viaţa e nedreaptă şi că oare de ce trebuie copilul ăsta să cerşească de la vârstă aşa de fragedă, în loc să se bucure de copilărie ?…
Te scotoceşti repede prin buzunar şi observi cu mâhnire că nu ai bani mărunţi. Îi spui cu părere de rău lucrul ăsta, la care el te întreabă scurt: “da o ţigară nu dai şi matale şefule ?”
2. Mamele cu prunci. 99% din cazuri tot ţigănci. Copiii mici, până într-un an. În niciun caz fără copii. Copiii impresionează. Replica este “dă şi mie un bănuţ, frumosule, trăiască familia ta”. La vederea acestora, te gândeşti la faptul că şi pe tine te ţinea mama ta în braţe tot aşa. Uite câtă dragoste are pentru copilul ei…
Păi dacă îl iubea pe copil aşa de tare, ar fi muncit ca să îl întreţină, nu îl lua pe străzi la cerşit şi după aceea bea toţi banii.
3. Ciungii, arşii, ologii. În general persoanele cu dizabilităţi fizice. La aceştia se transmite handicapul fizic şi la creier. Este o chestie care se întâmplă fără ca ei să-şi dea seama. Cu toate că majoritatea ştiu să vorbească, te abordează cu interjecţii de genul “daaaaaa!!!”. Asta este pentru ca tu să îţi dai seama cât de amărât e el.
Ce urăsc la ăştia e că întotdeauna ţin să îţi arate unde au problema fizică. Chiar dacă este vorba de o rană plină de viermi, puroind intens, ei tot o descoperă să o vezi.
Odată era unul avea scrotul cât o minge de handbal. Îl arăta la toate doamnele. Nu prea îl ajuta, pentru că majoritatea o rupeau la fugă.
Mai era unul mai demult în Brașov, nu avea palme la mâini. Avea niște chestii ascuțite care ieșeau din antebrațe. Stătea în principal la Toamnei cu Calea București. Mi-era milă de el, dar problema era că nu știam unde să-i pun banii.
Mi s-a mai întâmplat o fază tare în Bucureşti. Coboram la Romană ca să iau metroul (singura metodă posibilă de transport din timpul zilei). La uşa metroului, un nene făcea pipi. Pe bune. Din picioare, cu pantalonii descheiați, cu cocoșelul pe-afară, din picioare. Cum face de obicei un nene.
Trec pe lângă el oripilat, mă urc în metrou şi aşteptam să plece. Înainte de a pleca, vine unul târându-se pe braţe, cu picioarele inerte. Cică nu putea să meargă. “Dă și mie, dă și mie”.
Când mă uit eu mai atent la el, văd că era chiar pișăciosul de la intrare. Îi zic: “bine bă nenorocitule, mai devreme te piș@! la ușa metroului din picioare și acu ne minți că nu poți să mergi ?”. La care nenorocitul se ridică în picioare, mă înjură, mă amenință că mă ține minte și iese din metrou înainte să se închidă ușile.
Tare nu ? …