Vin de la film. O koproductie foarte reusitã. Pe un scenariu de Blonda de la Primãrie (O mai stiti? Fata aia minunatã care, la examenul de Integrare, nu nimerea pe hartã Uniunea Europeanã.) si Sandra Brown. „Drama din Veseliei” sau „Lumina verde de la capãtul comisionului”. Ascultati aici, cã plângem ca niste copii.
Koproductia începe cu o scenã la Bamboo: lumânãrile împrãstie o umbrã parfumatã, cât sã nu se bage de seamã fitzele: muzicã, pastile fãrã retetã, dans, pilealã, totul filmat artistic, prin bule de sampanie. Îl vedem pe bãiat, într-un colt, tocând abãtut banii lu ta-su. Fiindu-ne clar ce are în portofel, în secventa doi vedem si ce are pe suflet. Aparatul de filmat se mutã din club (panoramare, executatã cu greu peste Casa Poporului) si apare fata, în garsoniera ei semidecomandatã, de pe Veseliei colt cu Pãunasul. Blocul e tip ANL, doar cã fãrã termopane, doar cã momentan fãrã lift (l-a furat drogatu de la parter, crezând cã-i bancomat), doar cã momentan fãrã calorifere (le-au împrumutat tiganii din colt sã-si facã acordeoane), doar cã fãrã curent (de la inaugurare, când i-au tãiat festiv bransamentul).
Dar o sã bage kurent nea Gigi, când vine de la Muntele Athos. Fata, la lumina lumânãrii, tine contabilitatea la o firmã de borduri, ca sã-si poatã îngriji mama, bolnavã de shopping la economatu lu Vanghelie. Totul filmat artistic, prin coduri de bare. Cei doi, fiecare în capãtul lui de oras, se gândesc unul la altul, îsi amintesc cum s-au cunoscut. Aici filmu se încetoseazã nitel a sepia sau a praful de pe Lizeanu, nu sunt precisã. Deci. S-au cunoscut asa: ea – sus în 16, el – jos, într-o masinã doar cu putin mai lungã decât tramvaiul ei. Privirile lor s-au întâlnit si, la prima, unde ea trebuia sã schimbe saispele cu cinciu, si-a schimbat viata. S-au întâlnit si-au vorbit, da pe film nu se-aude ce, din cauza lucrãrilor de reabilitare la sinã. Din gesturi, am dedus cã el i-a zis cã santieru e a lu ta-su, ea i-a zis cã ce coincidentã.
O klipã am crezut cã-s frate si sorã si se terminã filmu. Da nu, ea lucra la divizia de borduri a lu firma lu tata lui. Sãrutãrile fierbinti din urmãtoarele 25 de minute – în care m-am dus sã cumpãr floricele – au venit de la sine. M-am întors când ei îsi fãcuserã planurile de nuntã si de P+2 în Pipera. Vãzând cã totu e bine, m-am dus dupã suc. Îl beau si… ce sã vezi? Incredibil. Bogãtasul si cu bolnava de shopping îsi bãgaserã deja coada: tata lui, cã ea-i mãritatã (era putin, bãrba-su era în Spania, la cules de fresas – strawberry, la noi) si mama ei, cã el n-are servici. Pãi, mamaie, nu poti sã ai si servici, si vilã în Pipera, si cont în bancã, si masinã bengoasã – nu le poti avea pe toate!
În fine, asta-si amintesk amândoi, când el stã în club si-i bate playbackul, iar lu fata, la ea în garsonierã, i se-nchide pe plus (în contabilitate, ca sã stiti si voi, orice plus e minus). Mai vin niste scene de mare efect, când el îi spune ei: nu te merit, sunt un nemernic, da te iubesc enorm de foarte mult, cât?, întreabã fata, cã doar era contabilã si putea calcula pe loc, se mai pupã, se mai plimbã, îsi mai dau semeseuri. Pânã la secventa în care hotãrãsc sã se sinucidã împreunã, cum au vãzut ei la televizor.
Se duc la farmacie – aici: zi de compensate, coadã ca la balamuc. Se duc în garã, sã se-arunce în fata trenului – grevã la CFR. Se duc la ea pe Veseliei, sã dea drumu la gaz – gaz nu mai era de cinci vanghelioane. Încearcã sã intre cu masina-n pom – nu-i lãsa pilotu automat. Iau frânghie, se duc la Bãneasa – tãiaserã pãdurea pentru un paradis verde. Asa cã se despart. Bãiatu se duce în Bamboo, sã se punã-n clar dacã poate trãi fãrã ea, fata la garsonierã, sã refacã bilantu.
Filmul se încheie dupã ce terminã Videanu lucrãrile în Bucuresti. Ea – în Bentley (cã-i adusese bãrba-su din Spania, la mâna a doua), el – în tramvaiu 16 (cã, între timp, ta-su scãpãtase, nu mai avea la ce bãga borduri). Privirile lor se întâlnesc, el coboarã la prima. Ea opreste la semafor. Când s-o ajungã bãiatu, fetei i se pune verde.
Înainte sã curgã distributia, citim pe ecran cu litere de-o schioapã: Bentley, demaraj – în 7 secunde, 100 de kilometri la orã.
Dacã tine asfaltul. si asfaltul era oglindã. Videanu îsi fãcuse datoria… SFÂRSIT.
de Lelia Munteanu, 24 Martie 2008
Penegistii brasoveni vor “pleda” in timpul campaniei electorale pentru imbunatatirea sistemului sanitar din diferite comunitati din judet. Liderul Organizatiei de Tineret al PNG Brasov, Sorin Basca, a anuntat ieri ca filiala va lansa la Sacele o campanie de strangere de semnaturi pentru ca in acest municipiu sa fie infiintata o Maternitate, iar sectia de Pediatrie a Spitalului Municipal, care are acum doar 30 de paturi, sa fie extinsa. Penegistii sunt decisi ca la urmatoarea sedinta de plen a forului deliberativ local din Sacele sa promoveze, cu sprijinul locuitorilor, un proiect care sa vizeze tocmai realizarea acestor doua obiective. Si la Ghimbav tema sanatatii va juca un rol important in campania candidatului pentru postul de primar al PNG, respectiv actualul consilier local Ionel Fliundra.
