CAPUL LUI OPRESCU VREM !

februarie 11, 2009

Citeam în Gardianul că Victor Dumitriu, şeful de campanie al lui Sorin Oprescu şi omul său de încredere în Primărie, a tuns-o din instituţie, dezamăgit de faptul că timp de nouă luni nu s-a realizat niciun proiect în folosul bucureştenilor…
Băiatul ăsta mai declară că este dezamăgit de această situaţie şi că Oprescu trăieşte de nouă luni numai din “osânza” imaginii bune pe care şi-a creat-o (sau i-a creat-o, aşa cum insinuează).

Băi, mă laşi !.. Păi tu chiar crezi că noi avem timp să te credem, măi Victor ?
Tu, în calitatea ta de mare “om de bine”, pleci dezamăgit de apa care curge mai nou pe Dâmboviţa…

Bârfitorii din Bucureşti spun că domnul acesta este supărat că primarul Oprescu “s-a dat pe brazdă” cu băieţii cu bani şi cu interese imobiliare puternice în Bucureşti şi le-a trecut mai multe proiecte de zgârie-nori prin Consiliul General. Asta fără să “mănânce şi gura lui”.

Tot bârfitorii mai spun că Oprescu resimte apropierea campaniei pentru Preşedenţia României şi că se încearcă tot felul de atacuri care urmăresc discreditarea sa. Iar băiatul acesta a fost primul “Iuda” din gaşca sa.

Se pare că Independentu’ trebuie să se decidă dacă merge la Preşedenţie sau nu şi să iasă public cu o declaraţie. Altfel o să o tot încaseze prin ziare. Părerea mea !…


BĂI, UNDE SUNT COMUNITARII ??? NE-AM UMPLUT DE CERŞETORI ÎN INTERSECŢII !!!

februarie 9, 2009

De la început trebuie să spun că nu am nimic cu oamenii sărmani. Adică nu sunt lipsit de compasiune pentru semenii noştri care sunt săraci.

Am umblat ieri prin oraş şi m-am lovit la toate intersecţiile semaforizate și pe toate trotuarele numai de milogi. Care mai de care mai amărâţi şi mai ciungi. M-am săturat ! Nu mai poţi să mănânci o napolitană în maşină că vine un puradel de ţigan cu o faţă de milog şi se lipeşte cu mucii de geamul din dreapta, bălind de poftă pe vopseaua ta…
Ce dracu, îi dai la unu, la doi.. Dar până la urmă rămâi fără napolitane şi flămând, de mila lor.
Bă şi au nişte feţe, zici că sunt antrenaţi să milogească…

Poate să zică lumea ce o vrea, că sunt insensibil, că nu am compasiune etc., DAR nu sunt vinovat pentru că muncesc, în loc să stau acasă şi să fac copii. Nu îmi pare rău pentru că părinţii mei au muncit pentru ca să poată să îmi ofere o educaţie în loc să se facă zilnic mangă. M-am săturat să mă simt vinovat pentru că îmi permit să îmi cumpăr lucruri pe care alţii nu le au, dar vă asigur că nu le-am plătit cu bani furaţi. Ştiu că sunt mulţi oameni amărâţi. Pe mulţi i-am ajutat, dar sigur nu pot să îi ajut pe toţi. Şi în plus, nu e problema mea !!! De aia plătesc taxe, ca să aibă statul grijă și de ăștia !!!
În plus, le dai bani, iar banii ajung la părinţii lor beţivi sau la şmecherii care le iau “chiria” pe intersecţie. Deci oricum ai face-o, întreţii un viciu.

Vorbeam cu un prieten de-al meu, primar într-o localitate de lângă Braşov. E la primul mandat şi a vrut să facă bine şi i-a trecut pe toţi ţiganii pe listele de ajutoare sociale de la Primărie. Totul ok. Numai că legea spune că le dai bani numai dacă fac nişte ore de muncă.
N-ai să vezi !!! Când au auzit că trebuie să şi muncească n-au mai dat pe acolo.
Probabil aşteaptă campania electorală. Atunci o duc ei cel mai bine.

Am stat şi i-am analizat. Traficul era infernal, am avut timp să îi şi clasific în mai multe grupe:

1. Puradeii. Copii de ţigan până în zece ani, cu feţe predestinate. Ochii mari şi umezi. Se mai folosesc şi de pui de câine, pisică etc. (în caz că nu te impresionează moaca lor, măcar cea a animalului…).
Te abordează cu întrebarea : “îmi dai şi mie şefu zece mii să-iau şi eu ceva de mâncare ?”.
Moment în care ţi se rupe inima de milă. Începi şi te gândeşti că viaţa e nedreaptă şi că oare de ce trebuie copilul ăsta să cerşească de la vârstă aşa de fragedă, în loc să se bucure de copilărie ?…
Te scotoceşti repede prin buzunar şi observi cu mâhnire că nu ai bani mărunţi. Îi spui cu părere de rău lucrul ăsta, la care el te întreabă scurt: “da o ţigară nu dai şi matale şefule ?”

2. Mamele cu prunci. 99% din cazuri tot ţigănci. Copiii mici, până într-un an. În niciun caz fără copii. Copiii impresionează. Replica este “dă şi mie un bănuţ, frumosule, trăiască familia ta”. La vederea acestora, te gândeşti la faptul că şi pe tine te ţinea mama ta în braţe tot aşa. Uite câtă dragoste are pentru copilul ei…
Păi dacă îl iubea pe copil aşa de tare, ar fi muncit ca să îl întreţină, nu îl lua pe străzi la cerşit şi după aceea bea toţi banii.

3. Ciungii, arşii, ologii. În general persoanele cu dizabilităţi fizice. La aceştia se transmite handicapul fizic şi la creier. Este o chestie care se întâmplă fără ca ei să-şi dea seama. Cu toate că majoritatea ştiu să vorbească, te abordează cu interjecţii de genul “daaaaaa!!!”. Asta este pentru ca tu să îţi dai seama cât de amărât e el.
Ce urăsc la ăştia e că întotdeauna ţin să îţi arate unde au problema fizică. Chiar dacă este vorba de o rană plină de viermi, puroind intens, ei tot o descoperă să o vezi.
Odată era unul avea scrotul cât o minge de handbal. Îl arăta la toate doamnele. Nu prea îl ajuta, pentru că majoritatea o rupeau la fugă.
Mai era unul mai demult în Brașov, nu avea palme la mâini. Avea niște chestii ascuțite care ieșeau din antebrațe. Stătea în principal la Toamnei cu Calea București. Mi-era milă de el, dar problema era că nu știam unde să-i pun banii.

Mi s-a mai întâmplat o fază tare în Bucureşti. Coboram la Romană ca să iau metroul (singura metodă posibilă de transport din timpul zilei). La uşa metroului, un nene făcea pipi. Pe bune. Din picioare, cu pantalonii descheiați, cu cocoșelul pe-afară, din picioare. Cum face de obicei un nene.
Trec pe lângă el oripilat, mă urc în metrou şi aşteptam să plece. Înainte de a pleca, vine unul târându-se pe braţe, cu picioarele inerte. Cică nu putea să meargă. “Dă și mie, dă și mie”.
Când mă uit eu mai atent la el, văd că era chiar pișăciosul de la intrare. Îi zic: “bine bă nenorocitule, mai devreme te piș@! la ușa metroului din picioare și acu ne minți că nu poți să mergi ?”. La care nenorocitul se ridică în picioare, mă înjură, mă amenință că mă ține minte și iese din metrou înainte să se închidă ușile.
Tare nu ? …


AVE CONFEDERATIO HELVETICA, ROMANI (LES CORBEILLES ET LES MOUTONS NOIRS) TE SALUTANT !!!

februarie 8, 2009

Chère Suisse, premièrement je dois commencer par vous demander des excuses.

Veuillez nous pardonner parce qu’on a lutté pendant l’histoire pour qu’aucune invasion armée n’arrive pas en Suisse. Et on a payé le prix pour faire ça.

Veuillez nous pardonner parce que notre pays n’est pas aussi développé comme le votre, mais les deux guerres mondiales nous ont détruits.

Veuillez nous pardonner parce qu’on ne soit pas aussi riches comme vous, mais le régime communiste nous a tout pris.

Veuillez nous pardonner parce qu’on ne soit pas aussi élégants comme vous, mais pendant le communisme on n’avait pas d’accès à la culture, la religion et l’information.

Veuillez nous pardonner parce que nous sommes un des marchés les plus importants pour vos produits d’exportation.

Veuillez nous pardonner parce que nous sommes un des marchés les plus importants pour vos voitures utilisées.

Veuillez nous pardonner parce que nous avons beaucoup plus de voleurs que vous, mais notre classe politique est plus intéressée de se faire enrichir que de l’intégration sociale.

Veuillez nous pardonner parce que toute la richesse de notre pays capitalise votre système bancaire tellement affecté par la crise mondiale.

Finalement, veuillez nous pardonner parce qu’une partie des roumains douées ont choisi de vivre en Suisse et contribuent au progrès de vos pays. Et veuillez nous pardonner parce que ces roumains n’ont pas accepté d’être représentés comme des corbeaux ou des moutons noirs par une partie des idiots suisses.

Merci d’avoir corrigé cette situation par vos votes.

Cordialement,

Sorin Adrian Bâsca,

citoyen Roumain,

frère d’une fille qui étudie avec succès en Suisse,

ami de beaucoup de roumains qui travaillent et payent des taxes en Suisse.


AVE CONFEDERATIO HELVETICA, ROMANI (LES CORBEILLES ET LES MOUTONS NOIRS) TE SALUTANT !!!

februarie 8, 2009

Chère Suisse, premièrement je dois commencer par vous demander des excuses.

Veuillez nous pardonner parce qu’on a lutté pendant l’histoire pour qu’aucune invasion armée n’arrive pas en Suisse. Et on a payé le prix pour faire ça.

Veuillez nous pardonner parce que notre pays n’est pas aussi développé comme le votre, mais les deux guerres mondiales nous ont détruits.

Veuillez nous pardonner parce qu’on ne soit pas aussi riches comme vous, mais le régime communiste nous a tout pris.

Veuillez nous pardonner parce qu’on ne soit pas aussi élégants comme vous, mais pendant le communisme on n’avait pas d’accès à la culture, la religion et l’information.

Veuillez nous pardonner parce que nous sommes un des marchés les plus importants pour vos produits d’exportation.

Veuillez nous pardonner parce que nous sommes un des marchés les plus importants pour vos voitures utilisées.

Veuillez nous pardonner parce que nous avons beaucoup plus de voleurs que vous, mais notre classe politique est plus intéressée de se faire enrichir que de l’intégration sociale.

Veuillez nous pardonner parce que toute la richesse de notre pays capitalise votre système bancaire tellement affecté par la crise mondiale.

Finalement, veuillez nous pardonner parce qu’une partie des roumains douées ont choisi de vivre en Suisse et contribuent au progrès de vos pays. Et veuillez nous pardonner parce que ces roumains n’ont pas accepté d’être représentés comme des corbeaux ou des moutons noirs par une partie des idiots suisses.

Merci d’avoir corrigé cette situation par vos votes.

Cordialement,

Sorin Adrian Bâsca,

citoyen Roumain,

frère d’une fille qui étudie avec succès en Suisse,

ami de beaucoup de roumains qui travaillent et payent des taxes en Suisse.


FURĂCIUNI

februarie 6, 2009

De obicei în România, când se schimbă Guvernul, cei care vin încearcă să ne arate că cei dinaintea lor au făcut numai nenorociri, au prăduit bugetul ţării de miliarde şi au fost, în general, o pacoste pentru ţara noastră.
Iar noi, auzind ceea ce ştiam deja, zicem “mamă să-mi bag P—, ce bine c-am scăpat de hoţii ăia”. Hoţii sunt pe rând alţii, pentru că aţi observat că se rotesc la guvernare.
Mă gândeam de ce numai în România a existat după Revluţia din 1989 această rotaţie aproape perfectă a partidelor la guvernare. Răspunsul, după părerea mea, este din cauză că fiecare partid care vine la guvernare încearcă să fure mai mult decât cel care a fost înainte. Astfel, îi dăm jos pe unii care au furat şi îi punem pe alţii. Cei noi fură mai mult decât cei vechi, aşa că la alegerile următoare revenim la cei vechi şi tot aşa.

Asta era o paranteză. Spuneam că de obicei, cei care vin la guvernare spun întotdeauna că cei dinaintea lor au fost nişte hoţi şi nişte infractori. Până acum, fără probe concrete, doar cu dume de genul “au aruncat cu banii statului pe fereastră” sau “au cheltuit cu ‘nşpe mii de miliarde mai mult decât puteau”.

Dar hoţie mai mare ca asta cu Insula Şerpilor, nu cred că a existat sau că va exista vreodată. Practic s-a ciordit, cu acte, ceva ce noi încă nu aveam.
Ne-am bucurat toţi ca fraierii când avocăţeii noştri au anunţat că tocmai ne-am ales cu câteva rezerve de petrol şi câteva pungi de gaz în plus. Numai că bucuria nu a ţinut prea mult. O simţeam. Era prea frumos să fie adevărat. Să se întâmple în sfârşit ceva bun în ţara asta… Şi au apărut hârtiile cu Sterling Resources. Care am auzit că e o firmă de apartament.
Adică noi ne bucuram precum guguştiucii de faptul că la Haga s-a făcut dreptate, la televizor toţi politicienii vorbeau cu patos despre “o mare victorie a poporului”, “um moment istoric” şi alte clişee la fel, când ZDRANG !!! Sterling !!! ZDRANG !!! Melrose !!! PAC !!! Furăciune !!! PAC !!! Concesiuni !!! Afaceri !!!

Citeam azi în Evenimentul Zilei despre “Ziua în care Tăriceanu a dat gazele naturale pe ochi frumoşi”. Ce naivi !… Băăăăh !!! Nu a dat mă Tăriceanu nimic pe ochi frumoşi !!! A dat pe ochii lui !!!

Dacă se dovedeşte furăciunea, mai bine zis dacă se poate dovedi (furăciunea e clară, dar băieţii am auzit că s-au acoperit de documente), i-aş vâna pe ăştia mai ceva ca pe Osama. Deci moartea lui Mussolini a fost mizilic pe lângă ce le-aş face băieţilor aştia…
Dar, mai mult ca sigur că ei nu vor păţi nimic. Iar noi ne vom uita în continuare la ei ca prin gard, aşteptând cu coada ridicată să ne mai arunce o mărire de pensii sau de salarii…


GUGUŞTIUCII ŞI ROLUL LOR ÎN BLOGOSFERĂ

februarie 5, 2009

Guguştiucul este o pasăre.

Guguştiuc este un epitet acordat unei persoane naive, uşor de înşelat.

Guguştiucii, in principiu, stau şi-o ard toată ziua. Ei trăiesc în stoluri, în locuri special amenajate, gen cămine studenţeşti, internat etc. Nu se ocupă cu nimic, sunt doar “studenţi” şi îşi petrec studenţia arzând gazul degeaba şi sprijinind toate barurile de prin oraş. Au un interes deosebit pentru internet, locul în care nu contează prea mult cultura generală, ci doar să scrii “asl pls” sau să “shtii” ce e mai “fitza” în vremurile de azi.
Sunt specimene foarte receptive la mesajele externe, aşa că sunt uşor de manipulat.

De când au apărut blogurile, aceşti guguştiuci pierd vremea toată ziua citind articolele postate de autorii acestora.

De multe ori, aceşti guguştiuci au prietene piţipoance. Piţipoancele sunt persoane care au o părere foarte bună despre ele. Din cauză că bărbaţii întorc capul după ele şi că sunt claxonate la toate semafoarele, ele se consideră a fi mult superioare celor care le înconjoară.
Doamne-fereşte dacă îşi mai găsesc şi vreun “investitor strategic”, cu creierul mic şi portofelul mare. Atunci ele devin un fel de dive şi îşi descoperă subit valenţe nebănuite, care le fac să creadă că ele sunt miezul. Planeta se învărte în jurul lor, soarele apare doar pentru ele.

Despre o astfel de pitzipoacă am scris eu AICI, acum ceva timp.

Piţipoancele şi guguştiucii se înţeleg foarte bine. Trăiesc în simbioză. De ce ?
Pentru că pitzipoancele au nevoie să fie admirate, să se simtă cele mai frumoase.
În imaginea guguştiucilor, piţipoancele sunt femei care au reuşit în viaţă şi care au viitorul asigurat. Modele de urmat, îşi spun ei.

Şi dacă un fraier de blogger îşi permite să se ia de imaginea perfecţiunii din ochii lor, guguştiucii sar la atac. Motivaţi, desigur, de piţipoance. Aşa cum am făcut eu cu piţipoanca aia de la MIX. Acuma m-au umplut de respect toţi guguştiucii. Că cică “exprimările” de pe blogul meu sunt de doi lei, nu am patriotism local, mă masturbez etc.

Aşa că m-am decis să am grijă mare de acum înainte de cine scriu, ce “exprimări” folosesc şi cât de interesant vreau să par. Mi-am tras şi două palme (fără să mă masturbez) şi iată, vă răspund în cel mai pur limbaj literar:

SUNTEŢI NIŞTE MÂNCĂTORI DE CĂCAT !!! NIŞTE PULIFRICI !!! PĂREREA VOASTRĂ DESPRE MINE VALOREAZĂ PENTRU MINE EXACT CÂT UN SCUIPAT ÎN MARE !!!

DACĂ NU VĂ PLAC PĂRERILE MELE, NU-MI CITIŢI BLOGUL !!! FACEŢI VOI UNUL MAI MIŞTO ( pardon, am uitat că voi nu ştiţi să scrieţi) SAU CITIŢI-L PE-AL LUI AIA DE O APĂRAŢI VOI !!!


“Şefu, l-am prins !! îl bat până spune !!”

februarie 1, 2009

Titlul este un citat imaginat de mine. Nu garantez că el a fost chiar rostit de vreun poliţist de la la IPJ Braşov, dar se pare că aceasta este metoda de operare a Poliţiei Braşovene.

Nu aveau nicio pistă în cazul dublului asasinat. La fel ca şi în cazul farmacistelor de pe Victoriei care au fost omorâte acum câţiva ani, au găsit repede pe unul care TREBUIE să fie vinovat. Nu contează că nu există NIMENI care să-l fi văzut la faţă pe ucigaş. Miliţia tre’ să dea bine la dom’ ministru şi aşa că au cules repede pe unul pe care să-l interogheze. Probabil o să-l bată până spune că el a fost, iar la proces va declara că l-au bătut poliţiştii şi scapă.
Vorbeam ieri cu un amic poliţist care îmi spunea că nu este exclus ca în timp ce televiziunile şi ziarele îl scot pe băiatul ăsta vinovat, ancheta să continue. Adică pur şi simplu l-au luat pe unul de pe stradă care semăna cu portretul robot şi l-au dat pe sticlă să pară că au un suspect.

Aseară am ieşit în oraş şi chiar râdeam cu un prieten că am văzut cel puţin 20 de persoane care se potriveau cu portretul robot al ucigaşului. Le adăugai OZN-ul ăla pe cap şi erau de-acolo.

Nu prea seamănă dar aduce. Câţi bărbaţi la ora actuală sunt raşi în cap şi au cioc ? Mii.
Sau doar de cioc poate fi vorba că de chelie nu se ştie, datorită OZN-ului.

Mie mi se pare că seamănă cu Dan Capatos. Sau o fi Stoian …


ţeapă celor Adunaţi la Copăceni :))

ianuarie 30, 2009

Am mai vorbit pe blog despre toate proiectele electorale ale PNL, care odată cu schimbarea guvernului au fost şterse cu buretele.

La fel se întâmplă şi cu aeroportul de la Adunaţii Copăceni, proiect intens promovat de fostul premier, Călin Popescu Tăriceanu.

Astea se întâmplă după ce proiectul a generat un mare interes pentru pământurile care urmau să fie necesare dezvoltării aeroportului. Mulţi băieţi apropiaţi peneleilor, care ştiau că aeroportul se va face acolo au început să achiziţioneze din timp mari suprafeţe de pământ. Bineînţeles în ideea că vor fi despăgubiţi de Stat.

Dar ŞOC !!!

Noul Guvern a zis că nu e bine să se îmbogăţească “ai lor”. Mai bine se îmbogăţesc ai noştri !
Aşa că probabil vor muta proiectul aeroportului într-un loc unde parcelele sunt mai portocalii sau mai roşii, decât la Adunaţii Copăceni, unde se cam “îngălbeniseră”.


AVEM NEVOIE DE BANII F.M.I…CĂ TREBUIE !

ianuarie 29, 2009

Se pare că globalizarea ne cuprinde pe toţi. Şi dacă nu vrem, e obligatoriu.

Gurile rele povestesc despre o intervenţie a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu din timpul unui consiliu de administraţie. Ceva la modul “avem nevoie de împrumut de la FMI”. La care cei din sală au spus că nu am avea nevoie. Iar domnul guvernator a subliniat ca să înţeleagă toţi: “trebuie să luăm bani de la FMI !!!”.
În acel moment toţi au înţeles că trebuie să luăm un împrumut de la FMI.

La fel se întâmplă şi în viaţa politică. Unii spun că ne trebuie bani de la FMI, alţii spun că nu ne trebuie.

Din câte ştiu eu, bugetul României este în jur de 100 de miliarde de euro pe an. Din care cam 30% se ciordesc, prin metode specifice.
Datorită crizei, anul acesta Guvernul se aşteaptă la încasări la bugetul de stat în jur de 75% faţă de anul trecut.
Unii au spus că dacă nu se mai ciordeşte nimic, banii ajung şi mai şi rămân. Doar că, deh, trebuie să mai se ciupească şi câte ceva pentru finanţatorii de serviciu ai campaniilor electorale.
Aşa că trebuie să luăm bani de la FMI. Că dacă trebuie, trebuie. Las’ că dobânzile le plătesc fraierii de români.


CITATUL ZILEI

ianuarie 28, 2009

“Azi la Unirea era unu’ cu un megafon care zicea ca s-a  intors Iisus. M-am uitat in stanga si-n dreapta. Nu era pe-acolo. Asa ca am plecat.”

Mihai Bendeac.

Genială replica !